Botezul Domnului – Sărbătoarea luminării și sfințirii întregii creații

Marți, 6 ianuarie 2015, cu prilejul sărbătorii Botezului Domnului, sute de credincioși au făcut neîncăpătoare curtea și biserica parohiei „Sfinții Voievozi” din Săvinești, participând la slujba Sfintei Liturghii și a Sfințirii celei Mari a Apei. În continuarea bucuriei prilejuite de marele praznic al Nașterii Domnului, creștinii s-au pregătit de această zi prin ajunare, după care au gustat din agheasma mare. Slujba solemnă de astăzi, care reliefează în mod deosebit iubirea lui Dumnezeu pentru întreaga creație, a fost oficiată în parohia săvineșteană de către părintele paroh Petru Munteanu, alături de ierodiaconul Calinic Savin de la Catedrala Arhiepiscopală din Constanța. Solemnitatea și frumusețea acestui praznic împărătesc a fost completată și de concertul susținut de Cvartetul „Festivo” din Bacău, care a încântat auzul credincioșilor cu un concert de colinde.

Galerie Foto

Este aproape ora 9:00, iar curtea bisericii „Sfinții Voievozi” din Săvinești începe să se umple. Copii, tineri și bătrâni, cu sticle și găleți pline ochi cu apă, pășesc prin poarta de gheață spre troița și crucea special pregătită din același material. Aerul rece al iernii îmbujorează obrajii tuturor, iar ninsoarea și viscolul se dovedesc neputincioase în fața celor care și-au propus să ajungă astăzi la biserică.

Într-o atmosferă caldă și liniștită, părinți și bunici, cu copiii în brațe sau ținându-i de mână, își ațintesc ochii spre sfântul altar și sorb parcă fiecare înțeles al Liturghiei. După ce la slujba Utreniei s-a rostit pericopa evanghelică a Botezului Domnului de la Sfântul Evanghelist Marcu (cap. 1, 9-11), în prima parte a Sfintei Liturghii s-a citit din Evanghelia de la Sfântului Apostol Matei (cap. 3, 13-17). În cuvântul de învățătură rostit lângă icoana pictată a Botezului Domnului, părintele Petru Munteanu s-a aplecat în mod deosebit asupra noțiunii de „pocăință” (metanoia) ca stare a ortodoxiei. „Hristos este descris ca fiind Cel Care, prin Întruparea Sa, ne împacă pe toți cu Dumnezeu, ridicând umanitatea în sânul Sfintei Treimi. Ioan Botezătorul boteza cu botezul pocăinței, arătând că fiecare om e chemat la sfințenie. Termenul de „pocăință” provine din limba greacă și s-ar traduce prin „schimbarea minții”. Acest îndemn îl adresa Ioan celor care veneau la el în pustie. Nu vă transformați viața într-o alergare disperată spre moarte, ci încercați să vă altoiți viața cu întâlnirea intimă cu Dumnezeu Creatorul nostru. Acesta este mesajul transmis de această sărbătoare. Starea autentică de pocăință înseamnă a privi viața ca dar de la Dumnezeu, a transforma viața într-o rugăciune continuă și a încerca să nu mai intrăm în starea de uitare a lui Dumnezeu. Înțelegând mesajul Sfântului Ioan, Biserica ne îndeamnă astăzi la adâncirea sensului creației lui Dumnezeu pentru a putea parcurge întreg drumul vieții noastre împreună cu Hristos”.

„Cel ce este botezat, nu mai are spaima morții pentru că el a murit prin botez și Hristos trăiește în el”

În a doua parte a predicii, părintele paroh a importanța Sfintei Taine a Botezului, explicând de ce pentru omul botezat nu mai există moarte. „Mântuitorul Își asumă starea aceasta a Botezului pocăinței pentru noi toți, ia umanitatea noastră, trece prin apele Iordanului și sfințește întreaga natură. Prin această înnoire a firii oferită la Botezul Domnului, credinciosul are șansa pregustării Împărăției lui Dumnezeu, întrucât întreg cosmosul se schimbă. De aceea, cel ce este botezat, nu mai are spaima morții pentru că el a murit prin botez și Hristos trăiește în el”. În încheierea cuvântului, părintele Petru Munteanu a oferit câteva sfaturi practice: „Să încercăm să participăm cu întreaga noastră ființă la sărbătoarea Botezului Domnului, să facem ca rugăciunea să aibă putere pentru că preotul nu face doar el singur această slujbă. Plecând genunchii inimii noastre, să-i purtăm pe toți în rugăciune, ori de câte ori ajungem în Biserică, în spațiul bucuriei și al învierii noastre cu Hristos. Unicitatea slujbei stă în unicitatea rugăciunii, iar credincioșii nu trebuie să aducă lumea cu ei, ci să încerce să ia Biserica acasă”.

După citirea rugăciunii amvonului din cadrul Sfintei Liturghii, slujitorii altarului, alături de credincioșii prezenți, au mers, în sunetul clopotelor și al troparelor specifice acestei perioade, spre locul din gheață special amenajat, unde au săvârșit slujba aghesmei celei mari. La final, toți credincioșii au putut lua acasă apă sfințită de Bobotează, fiind pregătite mai multe recipiente speciale. Agheasma mare se sfințește o dată pe an, iar credincioșii o pot consuma până la odovania praznicului Bobotezei, timp de opt zile, pe nemâncate și după săvârșirea rugăciunii. După această perioadă, agheasma mare se păstrează la loc de cinste în casă, putând fi consumată doar cu binecuvântarea duhovnicului.

„Iordanul s-a întors înapoi, văzând pe Cel nevăzut în chip văzut, pe Făcătorul întrupat, pe Stăpânul în chip de rob”

Mitropolitul Hierotheos Vlachos spunea că „Hristos S-a botezat pentru a ţine Legea şi pentru a aduce harul Său în apă, în toată zidirea şi în om. În acest fel, El a dat fiecărui om puterea de a dobândi harul înfierii, care este Teofania propriei noastre vieţi”, iar părintele Dumitru Stăniloae numea Boboteaza drept o „sărbătoare mare, foarte populară, o sărbătoare în care se sfințesc apele, și prin ape se stropesc oamenii, aducând sfințirea iubitoare a lui Dumnezeu prin această apă, pe care a sfințit-o Fiul lui Dumnezeu ca om, botezându-se în apele Iordanului”.

Astăzi „Iordanul s-a întors înapoi, văzând pe Cel nevăzut în chip văzut, pe Făcătorul întrupat, pe Stăpânul în chip de rob”, „Cel nefăcut este atins cu mâna de către făptura Sa”, iar „păcatele oamenilor se curățesc în apele Iordanului”. Tot astăzi vedem înțelepciunea slugii și smerenia Stăpânului și întâlnim porumbelul ca simbol al împăcării omului cu Dumnezeu.       

Activitatea Sfântului Ioan Botezătorul este considerată începutul Evangheliei lui Iisus Hristos. Botezul lui Ioan era legat inseparabil de predicarea pocăinței și urmărea să-i pregătească pe oameni pentru a-L primi curați pe Mesia. Deși Hristos n-a avut păcate personale și nici păcatul strămoșesc, El a primit botezul „ca să se împlinească toată dreptatea”. Această dreptate a lui Dumnezeu consta în faptul că Fiul lui Dumnezeu Întrupat fusese „rânduit dinainte de întemeierea lumii” să ia asupra Lui păcatele omenirii. Acest lucru îl confirmă și Ioan Botezătorul când Îl vede pe Iisus venind la el: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii”.

Dar Domnul n-a ajuns cunoscut tuturor când S-a născut, ci când S-a botezat. Întrucât Ioan era rudă după trup cu Hristos, harul Domnului a rânduit ca Ioan să-și petreacă în pustie vârsta lui cea de la început, ca să nu se creadă că dă mărturie despre Hristos ca Mesia de dragul prieteniei sau rudeniei. Pentru aceea spunea Ioan că încă nu-L cunoștea, ci L-a identificat după spusele Domnului: „Peste care vei vedea Duhul pogorându-Se ca un porumbel și rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt”. 

Mihai Parfeni