"Pelerinajul de Florii este un semn de nădejde sau de speranță, pentru ca întocmai ca Lazar cel înviat de Hristos din morți după patru zile și noi așteptăm cu nădejde sărbătoarea învierii lui Hristos, care este temelia învierii noastre a tuturor. (…) Acest pelerinaj duhovnicesc are loc după ce s-au terminat cele patruzeci de zile de post, numit şi Postul Păresimilor, când ne pregătim să intrăm în taina Săptămânii Sfintelor Patimi ale Mântuitorului Iisus Hristos”. (Preafericitul Părinte Patriarh Daniel)
Pelerinajul de Florii îşi are originea încă din perioada secolului al IV-lea, când creştinii celebrau Floriile într-un mod cu totul special. Unele menţiuni fac referire la felul prăznuirii Intrării Mântuitorului în Ierusalim. Pelerina apuseană Egeria (alias Silvia sau Etheria), în jurnalul său de călătorie la Locurile Sfinte, ne vorbeşte despre procesiunea ce se organiza în această zi după săvârşirea Sfintei Liturghii. Toţi creştinii se strângeau pe la orele 13:00 şi mergeau împreună cu slujitorii şi episcopul cetăţii pe Muntele Măslinilor, până la locul de unde Domnul S-a Înălţat la cer. De aici, pe la orele 17:00, coborau către Sfânta Cetate, iar creştinii de toate vârstele şi copiii, mergând înaintea episcopului cu ramuri de finic şi de măslin, strigau: 'Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului.' Ajungând în cetate, mergeau la Biserica Sfintei Învieri unde săvârşeau slujba Vecerniei. Această frumoasă tradiţie s-a transmis şi la poporul nostru, până astăzi.
Ultima sâmbătă dinaintea Săptămânii Patimilor Domnului este cunoscută în tradiţia creştină ca „Sâmbăta lui Lazăr”.
Tradiţia spune că în sâmbăta dinainte de Duminica Floriilor credincioşii duc ramuri de salcie la mormintele celor dragi, care nu mai sunt printre noi. Cunoscută ca şi Sâmbăta lui Lazăr, în această zi Biserica face pomenirea învierii lui Lazăr de către Domnul Iisus Hristos înfăptuită în Betania. Creştinii se roagă Domnului ca toţi cei adormiţi să fie aşezaţi “în loc luminat, în loc cu verdeaţă, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea”.
Pelerinajul de Florii aduce aminte de drumul parcurs de Mântuitorul Iisus Hristos din Betania la Ierusalim cu o săptămână înainte de Patimile şi Învierea Sa din morţi.
Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim a fost cinstită încă din ajunul acestui praznic de enoriașii Parohiei ”Sfinții Voievozi” – Săvinești, care aparține de Protopopiatul Roznov, jud. Neamț.
Deja tradiție, ca în ultimii cinci ani, părintele paroh Petru Munteanu, alături de credincioșii enoriei, a mers și astăzi, 4 aprilie 2015, într-o procesiune, în Sâmbăta lui Lazăr, pentru a vesti intrarea Mântuitorului Hristos în cetatea Ierusalimului, la cele 25 de troițe ridicate de comunitatea săvineșteană, în cei aproape 18 ani de când slujește părintele Petru Munteanu în Parohia ”Sfinții Voievozi”.
Procesiunea este o mărturisire publică, prin rugăciuni şi cântări bisericeşti, ale credinţei în Jertfa şi Învierea Mântuitorului Iisus Hristos.
Ca și în anii precedenți și de această dată în dreptul fiecărei troiţe a fost citit un condac şi un icos din Acatistul Învierii lui Lazăr. Pelerinii au ascultat pericopele evanghelice legate de Duminica Floriilor şi au primit ramuri de salcie şi flori binecuvântate. La una dintre troițe, cea care are hramul de Sf. Cruce, credincioșii l-au așteptat pe părintele Petru Munteanu cu câteva cântări bisericești, cum ar fi: ”O, Minune!”, pe care le-au intonat împreună:
I.”Azi cu toții prăznuim II. La poartă e-ntâmpinat
Pe Iisus Îl preamărim! Toți Osana I-au cântat
Hristos vine-ncetinel Osana dintr”nălțime
Spre patimă, ca un miel. Că Hristos Împărat vine!
O, minune! O, minune! O, minune! O, minune!
III. Azi intră-n Ierusalim IV. Pruncii cu stâlpări în mână
Călare pe mânz de asin, Cântă cu toții, împreună.
De popor e așteptat Osana dintr”nălțime
Ca un mare împărat. Că Hristos Împărat vine!
O, minune! O, minune! O, minune! O, minune!
”Hristos Domnul intră în cetatea Ierusalimului (care se traduce Orașul Păcii ) pentru a ne aminti tuturor care este chemarea-vocație a noastră: Cea de fii ai lui Dumnezeu prin har. Uitându-şi chemarea, ajuns la stadiul de cerșetor, privind doar spre cele vremelnice şi stricăcioase, omul s-a înstrăinat de sine, de semeni şi de Dumnezeu. În Cetatea Ierusalimului poporul, odinioară strigând "Osana! Osana!", nădăjduia în darul şi ajutorul stricăcios dorit de fiecare în spațiu-timp al vremelniciei sale. Noi, astăzi, plecând de la Sfânta Biserică am parcurs un drum cu Hristos la troiţele parohiei unde, cântând şi rugându-ne cu credincioşii, am redescoperit calitatea-vocație a noastră de "fii ai Împărăţiei Cerurilor" la care suntem chemați prin Întruparea Mântuitorului şi prin Sărbătoarea Floriilor. Hristos Domnul, prin intrarea în Ierusalim, dorește să ne spună că nu suntem cerşetori ci fii de Împărat. Chemați la ospăţul unei împărăţii veşnice. Parcurgem cu credincioşii un drum cu Hristos Domnul în Săptămâna Patimilor pentru a trăi împreună marele dar al Învierii, ce ne introduce într-un nou spațiu numit de Biserica noastră "spațiul Învierii" unde minunea este posibilă”, ne-a spus părintele paroh Petru Munteanu.
Brîndușa Dediu
